Frânturi de gânduri

Nu am mai trecut de ceva timp pe aici, prin minunatul meu blog. :) De fapt, la moleşeala de afară sunt în plină pană de idei. Şi nu cred că vreţi să vă plictisesc cu banalităţi. A trecut şi 6 Decembrie şi odată cu această zi, şi ziua mea. Nu ştiu dacă mă simt mai mare/matură/responsabilă/cuminte decât cu un an în urmă. Poate cu timpul .... Dar nu, încă sunt un mic copil răsfăţat, chiar dacă uneori nu vreau să recunosc asta, cam aşa este. Până la anu` poate ... poate. Crăciunul e de mult instalat, dacă nu în suflete şi în calendar, cel puţin în magazine, această adevarată "campanie" a Crăciunului făcându-şi simţită prezenţa încă de la finele lui octombrie. Dar, cu toate acestea, e frumos să vezi că de fapt, toată această "Crăciuneală" durează mai mult decât ar trebui, pentru că, de ce nu, induce un sentiment mult mai puternic al acestei sărbători. E atât de superb oraşul acoperit de mii de lumini, vitrinele magazinelor pline ochi, "Leru-i, Ler" auzin

Mi-e dor de un altfel de octombrie, de un octombrie îndepartat, lăsat de mult în urmă. Mi-e dor de strada copilăriei mele. Mi-e dor de primii ani de şcoală, atunci când încă nu ştiam prea multe, dar credeam că ştim totul. Mi-e dor de clasa întâi, atunci când tot ceea ce trebuia să ştim erau cele câteva culori, cifrele de la 1 la 10 şi primele litere ale alfabetului. Mi-e dor de doamna învăţătoare şi de colegii cu care strângeam castanele din curtea şcolii, unui octombrie "altfel". Mi-e dor de frunzele roşietice care, parcă nu mai sunt la fel. Mi-e dor de prietenii vechi din generală. Mi-e dor de "baba oarba" şi nelipsitul elastic. Mi-e dor de prima iubire legată la un joc "de-a va-ţi ascunselea". Mi-e dor de un octombrie îndepărtat, cu aromă de nuci, mere coapte, gutui şi must. Mi-e dor de pachetele cu mancare puse de mama, pe care de multe ori, le aduceam acasa şi preferam să-mi cumpăr nişte chipsuri oribile, dar pe atunci, o delicatesă. Mi-e