Frânturi de gânduri

L-au ucis de mult ţăranii culţi, "jentelmenii" de la periferie, "băieţhaşhii" de cartier şi "bo$$ii" cu valoare. Ce turnuri înalte cu prinţese bălaie? Ce cal alb, ce aventuri, ce bătălie? Avem de toate astăzi, la superlativ, improvizate ad-hoc într-o realitate cu adevărat, "de poveste". Până şi Creangă ar fi gelos. Cum să rămâi indiferentă la farmecele unui cavaler care, în loc de armură, are un veritabil costum de fiţă de la SH, ceasul strălucitor de la mână, care s-a oprit până şi el, uimit de atâta valoare adunată într-un singur om, ciocatele care dau un plus de stil ţinutei, şi cel mai important element, un lănţic minuscul, care a fost candva al calului? Doamne, câtă valoare, cât şarm, câtă eleganţă! ... Aaa, că tot am adus vorba de cal, el a fost înlocuit de mai mulţi, aparţinând unui bolid scump, împrumutat cu ora. "Dar pssst!, asta nu trebuie să o ştie nimeni, aşa-i? Nu de alta, dar să dea bine la doamne, mă-nţelegi!". În ziua

An nou, viaţă nouă. "Pe dracu'!", îşi zise Anabelle. Se simţea la fel ca şi până atunci. Doar nu era să facă schimb de viaţă cu cineva, sau să ceară una de împrumut ca în jocurile alea stupide de pe net. Atunci da, ar putea spune că are o "viaţă nouă". Dar până să recurgă la astfel de gesturi extreme, îşi dădu cu uşurinţă seama că nimic nu se schimbase. Doar cifra din calendar. Ea e aceeaşi aeriană, cu vicii prea multe şi idealuri măreţe. Acelaşi copil cu suflet de "om mare". Iar zecile de cursuri împrăştiate prin toată camera vin încă o dată să-i confirme acest lucru: "O fi alt an, da's tot aceleaşi probleme", gândi ea, cu voce tare. Şi e blocată în acelaşi oraş sufocant, dar cu nişte examene în plus pe cap. Şi cu cele două restanţe care-i fac, parcă în ciudă, cu ochiul. Anul nou nu i-a adus, în schimb, nimic nou. Sărbătorile le-a petrecut în familie, gustând din nou bucuria copilăriei, atunci când venea Moşul şi-i aducea cadouri, i